poppy season

imi vine un chef sa vopsesc tot in culori nebune. in momentul asta as vrea sa fiu muta si surda si sa nu pot sa fac altceva decat sa arunc cu vopsele in toti oamenii si toate cladirile. as spoi muzeele de peste drum de scoala in mov si rosu

si as vrea sa mai am aici cartea aia pe care o vazusem in Japonia, in care erau toate culorile care le trecusera lor prin cap, cateva mii, fiecare cu un model, reprodus, cam aproximativ, pe hartie si langa fiecare model numele si istoria lui in litere desenate in japoneza.

si ar fi delicios sa fie toti peretii astia cuminti, si toate incaperile modern-istorice din jur bittersweet orange si moss rose si gray si grey si amber white si american beauty (!) si american green si crash si crag si liltin green si melilot si zinnia gold si zuni brown si portuguese red si portable red si flame si daca nu ma credeti toata culorile astea exista si le putei gasi daca le cautati bine si le puteti da voi nume mai frumoase….

si aaaaaaaaaa chiar trebuie sa apuc sa dorm

invat pentru ultimul examen de anul acesta- drept…

si intre timp visez la terasele cu bere si chioscurile de inghetata din oras; la Insula cu pauni, unde am mers acum vreo doua saptamani si unde trebuie neaparat sa ma intorc; la Wansee si Schlachtensee, unde lumea se duce vara sa se perpeleasca la soare si sa inoate, iuhuuuu; la concertele din Kulturbrauerei si la gratar facut in Monbijou Park, seara, pe intuneric, cu zgomotul de sine din statia de s-bahn in fundal.

Pana la urma, Pastile de anul acesta au fost…

alb-aurii, ca si turlele bisericii rusesti

calde, ca lumina lumanarilor pe care ne chinuiam sa le mai tinem aprinse la intoarcere, macar pana la statia de metrou

rosii, ca ouale vopsite cu foi de ceapa de Diana (la o luna de la Pastile catolice nu se mai gasea pe nicaieri vopsea de oua); asta a fost pentru mine cel mai frumos moment, nu ma asteptam sa am cu cine sa dau cioc la 12 noaptea :))))))

…si mai calde, ca oamenii cu care am fost la biserica, la un pahar foarte fain de vin dupa aceea (cu masura a fost, zau, fara abuzuri ) si a doua zi la un pranz minunat, cu ras spumos si friptura de miel, yeeeey

Nu ma asteptam, dar a fost chiar frumos.

am petrecut Pastile in afara tarii de vreo 2-3 ori. cand eram in Slo, a fost chiar aiurea, eram singura, singurica, Tudor plecase in Buc, toate persoanele care mai aveau habar ca sunt Pastile noastre erau pe alte meleaguri. asa ca mi-au luat de manuta niste prietene cu diverse alte religii si confesiuni si le-am dus la miezul noptii la biserica sarbeasca. unde nu am inteles nimic, nimic din slujba- bruma de slovena nu ma ajuta in niciun caz. unde a fost frumos sa ne plimbam cu lumanarile aprinse- asta le-a impresionat si pe prietenele mele. si unde mi-am dat seama ca, cel putin in cazul meu, experienta sociala a sarbatorii bate de departe experienta religioasa. mi-a fost greu sa recunosc pasii slujbei in afara peisajului familiar de la sibiu, unde erau de obicei o groaza de alti prieteni, erau brazii si florile din jurul bisericii, se iveau zorile (eu mai am inca aminitiri din vremea infama cand se facea slujba la 4 am…..).

sunt taaaare curioasa cum o sa fie acum, aici. in seara asta avem program de biserica ruseasca. si maine, foarte frumos, o invitatie la pranz.

imi amintesc cum sarbatorisera americanii din anul meu Thanksgiving Day, in toamna. cum le era dor de casa si se stransesera toti in casa uneia dintre colege pentru o masa care sa aduca ceva din atmosfera de familie…eh, deja vu, ii inteleg perfect in momentul asta.

e cliseu, dar, zau, in momente din astea cel mai bine e sa 1. ignori total ca sunt sarbatori. 2. sa mergi fuguta in casa ta, adica acolo unde chiar te asteapta ai tai

Sarbatori Fericite, everyone. and I mean it

ihimmm…daca se intreba cineva unde am fost atata vreme…ei bine, am hibernat

aprilie mi se pare o luna perfecta pentru hibernare, cand dupa sapte luni incheiate de toamna (cu usoarele variatii de temperatura care s-au chemat anotimp rece), energia mea era aproape gata- mai ramasese doar o urma, cat pentru functiile vitale- a respira, a bea apa, a scrie rapoarte despre sub-prime crisis :D.

 ploaie marunta, un gri foarte gri, cer nemiscat=  viata in berlin de cand am pus piciorul in oras si pana acum cateva zile. cand, miracol, cineva si-a adus aminte ca exista viata si aici, in coltul asta umed de lume si ne-am pomenit cu o lumina cum nu credeam sa mai vad. plus flori, polen, alergii, agitatie. berlinezii gusta soarele cu varful limbii, ca niste soparle mici.

eh, in fine, promit sa ies din hibernare, sa povestesc cum am ajuns sa cred ca berlinul e cel mai cel si ca daca esti pe undeva prin germania, musai sa locuiesti aici– in ciuda ploiiii– de altfel am si facut o victima, un prieten a hotarat sa se mute din munchen in berlin dupa o vizita de cateva zile :D. si o sa mai povestesc si alte povestiri, dupa atata vis cu ochii deschisi, in vizuina, ar fi cazul sa fi adunat cateva

de cateva zile m-am ascuns intr-un colt al bibliotecii, stau cu castile pe urechi, muzica data tare, tare, lucrez la un proiect (si musai sa il termin inainte de vacanta de Pasti de aici, ca sa pot pleca hai-hui :D).

pe afara ploua, din cand in cand ninge, au inflorit narcisele in fata operei- e un camp intreg- si in fata scolii a parcat intr-o zi o flota de trabantele, vopsite in zebra, spots sau jaguar.

asa deci, zilele astea aflu ce s-a intamplat cu privatizarile romanesti si redescopar jazz-ul si narcisele

O foarte misto idee a mexicanilor, cum aflu de la un coleg implicat in program: un partid politic a hotarat sa isi sustina membrii tineri prin burse de studiu in straintate, pastrandu-le si un loc cald in partid la intoarcerea in tara.

Doi iepuri dintr-o lovitura: se aleg cu o generatie noua foarte bine pregatita si cu idei proaspete, si se asigura ca invataceii isi vor folosi experienta acasa, nu pe alte meleaguri…

Asa ca viitoarele stele politice de pe firmamentul mexican vor fi scolite prin cele mai bune universitati din State si din Europa, prin niste bani foarte inteligent investiti!

Daca e sa ma gandesc ce rol politic si cultural au jucat la noi generatiile cu studii in afara (si asta vreo doua secole la rand), mi s-ar parea o idee excelenta pentru contextul romanesc.  Cu atat mai mult cu cat 1. e nevoie de o generatie politica profesionista care sa vina din urma 2. nu stiu sa existe vreo strategie oficiala menita sa diminueaze brain drain-ul (nici in studiile politice/ administrative, nici in alte domenii). 

 Pentru ca se trece pe rosu

Pentru ca se intarzie

Pentru ca nu se zice ‘berlineze’, ci ‘pfannkuchen’

Pentru ca se darama si se construiesc cladiri cu o viteza ametitoare

Pentru ca sunt hip barurile roase de comunism

Pentru ca grafitti e in clasa decoratiunilor interioare

Pentru ca se bea bere rosie si bere verde in pahar cu picior si pai

Pentru ca nu te simti strain chiar daca nu stii o boaba de germana si pentru ca in plus se vorbesc pe strada o mie de limbi, in afara de germana

Pentru ca oricum cei mai multi oameni pe care ii intalnesti nu sunt berlinezi, ci veniti de aiurea

Pentru ca iti gasesti un loc, oricine ai fi

To be continued.

daca va intrebati cumva de ce ar fi bine sa faceti un master… e, uite asa, ca sa plecati in state

“In US terms alone, a candidate with a Masters degree earns around $10,000 per year more than a person with a bachelors qualification. Such a difference is further compounded over the course of a lifetime, with the potential to secure steeper pay increases and other financial rewards similarly emphasised so that at the point of retirement, a Masters graduate will have earned $400,000 more than a bachelors graduate and a staggering $1.5 million over a person with only a high school leaving qualification.”

mai multe aici

sunt statistici din astea la noi? ar fi interesant de stiut cati… dolari poti face in plus cu un master, lol

raul care curgea in Ljublajna si care avea nume de mic amor :D- Ljubljanica. Parca in orasul asta trebuie sa iubesti tot timpul.

E foarte interesant ca de fiecare data cand incerc sa imi amintesc ceva legat de Slo, imi vin in cap imagini cu vara, soare mare, cald, frunze si umbre, oameni stand pe iarba si citind.

Imi aduc aminte o zi in care am pornit-o pe un fir de apa, si am inaintat vreo jumatate de ora, iesisem cu totul din oras, erau in jur numai balarii, maaari, mari, si rate care tot macaneau…

da, stiu, peisajul burghez de vara…dar pentru ca aici e frig din toate punctele de vedere, simteam nevoia sa ma incalzesc. asta si faptul ca nu vorbesc niciodata de Slo, desi ma gandesc la anul ala in fiecare zi.

si, tre sa recunoasteti, sunt destepti, branding-wise, uite mai jos