Febrila membra a comunitatii virtuale, cum sunt- sau devin, simt nevoia sa scriu despre beneficiile acestui …stil de viata, pana la urma. Pentru ca nu ma pot abtine sa gandesc ca internetul este un stil de viata. Dare to say not….
Navighezi pe internet, fiind insa IN internet. Trimiti/ primesti mesaje DIN retea, DIN interiorul unui spatiu/timp caruia ii apartii impreuna cu celelalte milioane de, hai sa le spunem, utilizatori- desi as prefera un termen mai putin tehnic pentru oameni pe care ii percep ca membri ai unui grup din care fac parte la randul meu. Comunitatea asta virtuala, care, zau, nu vad de ce ne-ar dezumaniza cand ne aduce atat de aproape, in atat de multe moduri de neconceput in afara ei.
Sentimentul ca sunt conectata la lume, la ceilalti. Reflexul de a intra pe mess in secunda cand s-a deschis calculatorul. Cine ce a mai comentat pe blog. Cine a mai updatat cate ceva. O fuga pe youtube. Urmareste un link de pe un offline. Doua clickuri pentru stiri. Prietenii mei din IAPSS, din Sibiu, si de oriunde altundeva decat camera mea. Mii, mii, mii de site-uri de fotografie. A, bineinteles, mailul, regele mail.
Mi se intampla sa vreau sa fac o pauza. Sa nu dechid calculatorul pentru vreo cateva zile bune, ca sa parasesc senzatia atat de intensa si obositoare ca pe lume se intampla milioane de lucruri si se spun infinit de multe altele. Dar asta doar ca sa regasesc mai tarziu, cu familiaritate, lumea cea mare pe care o lasasem in urma si sa o iau de la capat cu click, blog, mail, mess.
A, ca nu sunt de acord cu excesele. Ca orice e prea mult, strica…Da, nu ii sprijin pe couch patatoes. Internetul, asa cum il vad, e un mod de viata in interiorul unui mod de viata- virtualul ca prelungire, reflectare, suport al realului- cum altfel? Nu il vad ca pe o inlocuire a lumii reale, cu provocarile ei, ci ca pe o modalitate de a explora in continuare, infinit mai mult, de a fi in legatura cu oameni reali.
Incantator, delicios, superb sentiment, de a-l avea la indemana si de a te putea cufunda in pagini oricand vrei sa ajungi mai departe decat pot ajunge mainile tale.
Cam atat.
Hail, to the virtual space, time, fun, feeling!
5 raspunsuri so far ↓
Raluca // aprilie 15, 2007 at 4:58 pm
azi nu am vrut sa deschid messu. am jurat asta in fata publicului de pe 360. dar nu m-am putut abtine. am “uitat” sa anulez comanda de sign me in automatically. si totul pentru ca vreau sa scriu la licenta.deci un motiv absolut serios si intemeiat, zic! dar nu! si acum vad ca ajung la vorba ta. cum altfel iti mai trimitem pozele intarziate de la rev? cum aflam cand am examen la toxicodependenti? cum imi citeam horoscopul si mai ales cum traiam inca o saptamana fara sa ascult melodia aia draguta pe u tube despre emo kids si ce distrusi sunt ei? ufff, ai dreptate, internetul in doze mici si dese si utilizat rational ne apropie….si de cine vrem si de cine nu. dar, poti oricand sa le dai spam celor din urma, deci iata un plus fata de real life…
elena // aprilie 15, 2007 at 8:47 pm
haha, deci de la tine era clipuletul cu emo? l-am cantat azi toata ziua in metrou;)
adina // aprilie 16, 2007 at 10:43 am
… stii de multe ori am impresia ca conectarea la internet ( email, mess, etc,…) e ca si cum ai privi o telenovela … nu pierzi prea mult(e) daca nu urmaresti cateva episoade ca ajungi sa-ti dai seama pe parcurs despre ce e vorba si daca nu-ti dai tu seama or sa te ajute ceilalti…
Raluca // aprilie 17, 2007 at 3:42 pm
Nu stiu..poate sunt mai conservatoare din fire, dar pur si simplu nu pot fi de acord cu internetul si cu toate fenomenele pe care le declanseaza el.
da, internetul te informeaza.Da, internetul te pune in legatura.Da, internetul iti deschide noi orizonturi.Dar pana aici…Deja sa-ti inlocuiesti propria-ti viata cu una virtuala mi se pare o prostie..Insasi “starea asta a noastra febrila” cand suntem plecati din fata calculatoarelor si abia reusim sa nu ne gandim la sutele de mailuri primite si la miile de discutii care se petrec in lipsa noastra, mi se pare tot un exces..Am devenit dependenti de internet si..vorba aceea: “asta ne ocupa tot timpul”…trist!
haideti sa vorbim despre carti, haideti sa vorbim despre teatru…
poppyseason // aprilie 18, 2007 at 8:35 pm
Eu cred ca timpul pe internet reflecta foarte mult din timpul petrecut in afara internetului. Cine citea o carte in fiecare seara va putea sa o faca in continuare, doar ca acum are posibilitatea sa o discute a doua zi dimineata cu amicul din Indonezia. Dupa mine, fiecare foloseste internetul pe cat vrea si pe cat poate. Dar pentru cine stie oricum sa-si imbogatesca viata, departe de a fi o limitare, e o modalitate de a merge mai departe si de a explora si mai mult din viata adevarata…
Scrieti un comentariu