IAPSS. Zeci de tari, mii de studenti. Culturi, viziuni, perspective-toate diferite
Ma mutam intr-o tara necunoscuta, cu o limba pe care o credeam pe atunci imposibila…, alaturi de oameni cu totul straini, inclusiv de cultura mea….si, hmm, am avut ceva emotii.
Pana la urma mi-a placut anul trecut, in ciuda senzatiei frecvente de participare la un dialog al surzilor. Probabil cea mai mare provocare a intregului timp petrecut impreuna a fost sa ne definim termenii, sa fim siguri ca vorbim despre acelasi lucru…Atatea situatii in care fiecare parea a folosi aceleasi cuvinte pentru a spune ceva cu totul diferit. Banuiesc ca aici intervine- naucitor si, uneori, dureros- diferenta culturala.
Comic, ridicol, furie, neputinta- cand vrei sa vorbesti, si nu esti inteles, cand din cauza asta pierzi timp, incredere, cand incepi sa iti doresti cu disperare un esperanto functional…
De ce studentii din Nigeria cu care lucram foloseau un intreg arsenal de adjective si apelative, cu iz de discurs medieval sau clerical….De ce frazele in engleza ale unui prieten argentinian pareau traduse din spaniola…De ce am avut un trac nebun vorbind cu japonezii (care, da, chiar pareau) severi si inflexibili.
Ce am invatat: comunicarea adevarata, de la om la alt om- e un privilegiu. Nu e putin lucru sa te faci inteles si sa ajungi la celalalt, cand intre lumea ta si lumea lui e un gol. Un Babel obositor si fascinant, si fiecare inteles pe care i l-ai putut trasmite cuiva- o victoria suprema.
5 raspunsuri so far ↓
Raluca // aprilie 15, 2007 at 4:22 pm
“and she lived to tell the story”:D. ce experiente trebuie sa fi fost! unde aplic? eu pe unde m-am dus peste granitele patriei am gasit cel putin cate un roman, in cele mai diverse locuri. de la standul cu vata pe bat din Prater, pana pe o ulita prafuita dintr-un satuc frantuzesc. si asa mi-a mai scazut stresul si dorul de casa…
flo // aprilie 15, 2007 at 7:49 pm
Da….romanii care sunt inevitabili peste tot…de fapt si noi facem parte din specia de romani calatori pe care ii gasesti unde te-ai astepta mai putin…insa si mai interesanti mi se par strainii fascinati de Romania, care parca te fac sa iti creasca dorul de casa …sau nu …de la frantuzoaica de la casa unui magazin care spune ca ”gagicul ei este din Craoiva’ pana la suedezul nebun care urla ‘tiganii!’ cand ciocneste paharul de bere…
tudor // aprilie 15, 2007 at 9:00 pm
the most incredible experience i have ever lived. cand o sa fiu batran si n-o sa am nepoti, o s-o povestesc totusi nepotilor altora…
alex // mai 1, 2007 at 11:58 pm
mai, da, ai dreptate. e ataaaat de frustrant sa incerci sa vorbesti cu un om, sa faci tot ce iti sta in putinta sa il convingi, sa ii explici- si apoi sa ai senzatia ca ai vorbit cu peretii. dar, nah, cum altfel ar mai fi distractiv?
anca // mai 1, 2007 at 11:59 pm
merita sa retii ca s-a putut, ca ai trecut prin asta, ca oamenii pot pana la urma sa comunice unii cu altii. cum necum, dar se poate naste ceva bun cand oamenii isi doresc.
Scrieti un comentariu