ambrozie si marzipan

nu stiu daca ati vazut unul din multele episoade din desenele animate in care un cineva, o fetita, un copilas, whatever, ajunge in tara dulciurilor. totul, totul e dulce, mmmm, ciocolata, bomboane, turta dulce, all sort of candy and cookies, un tort cam cat un zigurat cu serioase etaje de frisca….mmmm, din nou…fructe, ananas, banane, glazurate, incantate cu bombonele in culori…caramel, budinca, acadele…tot, tot, tot.

needless to say, personajul se pierdea intotdeauna in lume asta, clasicii hensel si gretel ( asa se scria?). needless to say, eu m-am pierdut intotdeauna.

de ce mi-a venit in cap imaginea asta? pentru ca sunt intr-un mic vis cu marzipan, am descoperit rezerva serioasa din supermaketurile nemtesti. toate culorile, marimile, formele…mananc un marzipan brot fara nici cel mai mic regret caloric…marzipan is the king, marzipan rules, marzipan is even better than chocolate!!

in bucuresti cautasem inciudata prin supermarketuri, dar nu am gasit nimic satisfacator. de abia in chocolat, langa carul cu bere, m-am simtit si eu implinita intr-o seara. aveau o prajitura haioasa, numita, dupa forma ei, ‘cartof’ si care mi-a facut placerea sa fie din minunatul material. iti aduci aminte, elenoi?

acum doi ani cand am fost in berlin cu yvon imi cumparasem din piata de craciun o minge uriasa de marzipan, nu am reusit sa o termin decat dupa vreo 2 zile…si bucatica asta delicioasa care tocmai mi se topeste in gura imi aminteste ca urmeaza craciunul si o sa fie alte si alte piete, cu tot felul de prostioare, si beteala si vin cald , si luminite si friedrichstrasse intr-o feerie de culori.

mica voce din mine, care isi revendica dintotdeauna copilaria, si de care nu cred ca o sa ma despart ever, este thrilled. astept craciunul si o sa ma tin de obicei.

in paradisul meu de marzipan, lumina e discreta, muzica se aude incetisor, s-ar putea sa ajung azi la un vernisaj si mmmm…..totul e dulce in jur.