poppy season

nu vreau sa dorm pentru ca mi-e frica de senzatia pe care o sa o am maine cand o sa ma trezsec si nu vreau sa mai stau treaza pentru ca oricum nu mai rezolv nimic. o mica deznadejde la colt.

m-am prins ca m-am facut bloggggaritza-gargaritza pentru ca prea imi place sa citesc bloguri, asa cum la 12 ani eram scriitoare pentru ca prea imi placea sa citesc si sa visez cai verzi.

nush daca nu era mai bine sa raman cu cititul si intr-un caz si in celalalt, but now it’s too late anyway.

THE RUINS OF BERLIN
Amidst the ruins of Berlin
Trees are in bloom
as they have never been
Sometimes at night
you feel in all your sorrow
Her perfume as of a sweet tomorrow
That’s when you realise at last
They won’t return
the phantoms of the past
A brand new spring is to begin
Out of the ruins of Berlin
Amidst the ruins of Berlin
Trees are in bloom
as they have never been…

am vazut ‘ a foreign affair’, turnat in 1948, in regia lui billy wilder, superba regie, btw, lumini si umbre si tot pachetul si savoarea filmului alb-negru pe deasupra… marlene in rol principal ( ma incapataneaz sa nu devin oficiala si sa ii adaug si numele de familie, vreau sa imi arog, cu tupeu! trasul de sireturi cu ea :D).

asa deci. filmarea e facuta in mare parte in afara berlinului, din motive evidente la vremea aia, dar apar totusi multe, multe, imagini autentice din berlinul de imediat de dupa razboi. mi-au dat fiori. panorama unui oras zdrobit complet, in care casele nu mai au nici macar intamplator acoperisuri. totul maturat, distrus, schelete de cladiri care se clatina la vant. si chiar m-am gandit cum naiba au supravietuit oamenii cateva ierni intr-un loc din asta, fara acoperis si cu plapume cumparate la nu stiu ce pret de pe piata neagra….si cum se poate sa reconstruiesti un oras din asta din radacini…adica, asa, gandind cu mintea profesionistului in devenire, ce efort strategic trebuie depus, numai ca sa te apuci de undeva si sa faci efctiv un plan.

ok, terminand paranteza, sa ma intorc la film. sau mai bine zis la marlene, ca ea mi-a ramas in minte si pe ea o asteptam in filmul asta. aveam asa, impresia, ca mi-era dor de ea, cu toate ca nu o vazusem niciodata jucand :d

… personajul ei de vampa totala, dar de care ti se face mila si pe care vrei parca sa o oblojesti cumva si sa apuci sa ii vezi partea aia buna, calda, pe care o ascunde. femeia ranita, lovita in orgoliul, sperantele si iubirea ei. gelozia. la un moment dat, o scena in care ii trec peste chip, intr-o avalansa de cateva secunde, emotii diferite, ca niste umbre mari, ingrosate, parca ajungand direct la tine, cel care te hlizesti fascinat de partea cealalta a ecranului :d o erika von schlutow vampa si diva, cu sange regal- amanta regala daca vreti. si in acelasi timp cu un accent jucaus si tupeist, de mica vagaboanda sentimentala (little sentimetle tramp…).

mandra, fatala, unduitoare, personajul pe care ar trebuie sa il urasti, dar pe care eu una nu m-am putut abtine sa nu il admir. mi-a placuuuuuuuuuut marlene. si mi-a placut vocea ei, cand canta, cand vorbea. si mi-au placut rochiile alea rusinat de elegante si sexy. si faptul ca desi si-a jucat impecabil rolul, sau tocmai din cauza asta, se poate ghici the soft side in spatele intrigilor si cruzimii de mic animal care lupta pentru glorie si/ sau supravietuire.

un amanunt, erika locuia undeva in wedding, undeva aproape de strada mea de acum, la un numar 24… am fost acum cateva saptamani in sudkreuz, ma invitase cineva la o petrecere exact pe strada unde locuise de data asta marlene…

va las cu ea, mi s-a parut atat de frumos si cantecul, cu versurile astea si cu vocea ei…

ILLUSIONS
Want to buy some illusions slightly used?
Second-hand.
They were lovely illusions, reaching high
Built on sand.
They had a touch of paradise.
A spell you can’t explain.
For in this crazy paradise
You are in love with pain.
Want to buy some illusions slightly used?
Just like new.
Such romantic illusions
And they’re all about you.
I’d sell them all for a penny
They make pretty souvenirs.
Take my lovely illusions.
Some for laughs, Some for tears.

cateva lucruri importante pe care le-am invatat de la cativa oameni importanti din viata mea:

ca oamenii sufera si e bine uneori sa nu invinuiesti si sa nu hahaiesti fara sa intelegi.

ca fiecare mai merita o sansa, pentru ca oamenii nu sunt de felul lor prea perfecti si zau daca ‘o data’ poate fi reprezentativ, oricat de revelator ar parea.

oamenii se schimba, chiar se pot schimba, si uneori pentru ca isi doresc asta foarte tare.

si, sa nu uit:

‘iubeste si iarta’…..

in fine, poate din cauza ca m-am apucat sa ma plimb pe site-uri de psihoterapie, unele de altfel chiar interesante. dar uite, eu zic ca e bine sa retinem uneori ce ne invata unii mai destepti ca noi, ca poate au ei ceva dreptate :D. ajuta asa mult sa te poti privi in oglinda, in ce fac si zic si simt altii

in fine, ca observatie generala…parca sunt putin cam prea optimista si cu capul in nori zilelea astea…

micile amanunte de azi: acelasi cersetor pe care l-am mai vazut de cateva ori in metrou. intra lejer in vagon si incepe un discurs cantat in germana lui pe care nu o inteleg. are un caine ( majoritatea cersetorilor de aici au cate unul sau mai multi- cred ca ii tin pentru protectie, sau pentru a inspira mila, sau poate pentru ca municipalitatea ofera bani tuturor celor care adopta un caine de la adapost). cainele lui e frumos, alb cu niste pete cafenii- cam ca mira mea- dar si foarte trist, saracul- genul care tine mereu coada intre picioare. atitudinea lui vorbeste si pentru el si pentru stapan.

spre seara, plecand de la scoala, am surpriza sa gasesc un berlin aglomerat. friedrichstrasse plina de claxoane, faruri si de pietoni avand ceva mai multa grija la masini decat de obicei, alergand incoace si incolo. nu m-am putut abtine sa nu zambesc. in sfarsit e si orasul asta aglomerat odata. macar in serile de weekend. dar pana si asta il face fermecator. berlinezii sunt in a dancing mood si iau cu asalt centrul.

si iar pe metrou. am vazut cea mai fermecatoare fetita care mi-a iesit vreodata in cale. ar trebuie sa ma transform intr-un nabokov cu lolitele lui sau sa incerc si eu sa-i prind parfumul intr-o sticluta, cam ca suskind, zau. imposibil de descris, cu tot cu chinul meu de a fi ori poetica, ori precisa. cred ca numai un copil poate sa aiba un par de culoarea asta, un amestec de roscat si auriu, o mica aureola, ca ingerasii renascentisti. mi-a inveselit toata seara.

curat. impresia de efort apreciat si facut cu un scop. de merit. de corectitudine. de respect. placerea redescoperita de a munci. sentimentul de a fi integrat intr-o comunitate- pentru ca celorlalti le pasa, te vor, te sprijina, esti o veriga din lant. exista un punct clar spre care se indreapta eforturile astea individuale.

calm. exista solutii. exista variante. creativitate- poti chiar tu sa trasezi noi directii. lumea e larga, poate fi dificil, dar calea e deschisa, se lasa descoperita daca iti acorzi rabdarea sa explorezi.

curaj. are sens sa te zbati. cineva o sa vada pana la urma, nu o sa te invarti in cercuri, nu o sa iti dai seama ca totul a fost inutil si ca esti ingropat in indiferenta.

deci calm si curat. chiar si curaj. cam asta ar fi o descriere pe scurt a ceea ce am senzatia ca mi se intampla. wow. ma intreb cat o sa dureze si daca nu cumva e doar rezultatul intalnirii cu un stil diferit. urmeaza si partea urata? pe cand?

dar cred ca as fi nedreapta. ceva din toate astea chiar e autentic. foarte calm si foarte curat.

laleh, va las sa ascultati in loc sa incerc o descriere de introducere, ca tot nu mi-ar iesi…

o singura chestie nu ma pot abtine sa nu comentez: combinatia vocea lui laleh- limba asta suedeza, zgrunturoasa, mie mi se pare almost too good to be true. gata enjoy

zi cu bulbuci, bruma de dimineata, brrr, frig, metrou, vant, ameteala, durere de cap…am zis ca mai bine nu. din fericire, vai, ce incantare, azi chiar am putut sa stau acasa. de cand nu mi s-a mai intamplat asta joia?….

am stat si am dormit, dormit, dormit.

trezit, dat pe net, citit blogurile altora ( exista vreun nume oficial pentru oamenii care sunt, umm,  preponderent, in viata lor, umm,  cititori de bloguri?…hmmm…).

o sa trebuiasca iar sa stau cateva nopti sa recuperez timpul de azi, but who cares.

zi regala in care am dormit si toti bulbucii se ingramadeau departe, afara, zdrobindu-se de geamuri ca pasarile alea zapacite.

vreau sa imi cumpar un pic de timp si o tara de vacanta de pe e-bay– asta ca un apropos la Ele

Uf, iar vorbesc despre mancare :d.

Mi-a luat cateva zile pana sa inteleg ca astea doua cuvinte stau impreuna si descriu un tip de ‘fast food’ specific berlinez, vandut cam la toate chiosculetele, micile restaurante si rulote cu nimicuri.

Berlinezii se pare sunt tare mandri de inventia lor. Ca si cand zecile de tipuri de wurst nu ar fi fost de ajuns, diversitatea culturala a orasului si-a gasit un nou filon de manifestare printr-o combinatie care mie mi se pare cel putin ciudata: un wurst rotunjor, foarte nemtesc si sfaraitor pe grill, stropit cu sos de curry, in mintea mea asociat intotdeuna cu mult mai delicate mirodenii, orezarii si exotisme, chestii mai complicate si mai putin legate de porcul de Craciun al bunicilor. Curry-wurst-ul asta e un fel de East meets West la coltul strazii.

Nu zic, nu e chiar groaznic. Venit, vazut, gustat, placut oarecum. Probabil ca eu oricum nu sunt in tara potrivita, nu m-am dat niciodata prea tare in vant dupa niciun fel de carnaciori.

Dar acest wurst baltat mi se pare a intinde o coarda culinara. Nu e nici oriental, nici european, nici fusion sau mai stiu eu ce; nici picant, nici dulce, nici sarat. E, asa, o coincidenta care a prins la public. Un fel de gogonele cu dulceata. Nush de ce, dar simt nevoia sa votez impotriva. Poate ca e manifestul meu pentru un curry folosit pe platoul corect. Whatever that means

Uite, acum ca am scris, stau si ma gandesc de ce ma intriga atat de mult amarata asta de mancare. Ca la cate chestii inedite sunt pe aici ( inedite din punctul meu de vedere, care stiu bucataria central-est europeana, pizza si basta :d), nu ar trebui sa ma mire nimic. Cel mai tare mi s-a parut un fel de mancare african, care se gateste se pare cu sos de …Coca-Cola.

Poate ca problema este combinatia asta nebuna intre lucruri care in mintea mea erau intotdeauna separate. Da, metropolele, micile state in state de genul Londra, NY sau chiar Berlin, tocmai asta aduc nou: intalnirea dintre lumi naste hibrizi- asta atrage, asta le face atat de speciale. Ceea ce, for the sake of diversity and progress nu poate fi rau si clar nu te poate lasa indiferent: !!??!! currywurst, deci.

Am intrat in zona experimentului. Subiectul sunt eu. Sunt tare curioasa care imi sunt, mie, limitele.

‘Nu am nimic cu poetii. Am o problema cu poetul din mine pe care am decis sa-l ucid in urma cu 15 ani.’

Mi-a placut insemnarea. More at http://www.evz.ro/isaila/