mergand spre casa

in fine, ca observatie generala…parca sunt putin cam prea optimista si cu capul in nori zilelea astea…

micile amanunte de azi: acelasi cersetor pe care l-am mai vazut de cateva ori in metrou. intra lejer in vagon si incepe un discurs cantat in germana lui pe care nu o inteleg. are un caine ( majoritatea cersetorilor de aici au cate unul sau mai multi- cred ca ii tin pentru protectie, sau pentru a inspira mila, sau poate pentru ca municipalitatea ofera bani tuturor celor care adopta un caine de la adapost). cainele lui e frumos, alb cu niste pete cafenii- cam ca mira mea- dar si foarte trist, saracul- genul care tine mereu coada intre picioare. atitudinea lui vorbeste si pentru el si pentru stapan.

spre seara, plecand de la scoala, am surpriza sa gasesc un berlin aglomerat. friedrichstrasse plina de claxoane, faruri si de pietoni avand ceva mai multa grija la masini decat de obicei, alergand incoace si incolo. nu m-am putut abtine sa nu zambesc. in sfarsit e si orasul asta aglomerat odata. macar in serile de weekend. dar pana si asta il face fermecator. berlinezii sunt in a dancing mood si iau cu asalt centrul.

si iar pe metrou. am vazut cea mai fermecatoare fetita care mi-a iesit vreodata in cale. ar trebuie sa ma transform intr-un nabokov cu lolitele lui sau sa incerc si eu sa-i prind parfumul intr-o sticluta, cam ca suskind, zau. imposibil de descris, cu tot cu chinul meu de a fi ori poetica, ori precisa. cred ca numai un copil poate sa aiba un par de culoarea asta, un amestec de roscat si auriu, o mica aureola, ca ingerasii renascentisti. mi-a inveselit toata seara.