am vazut de curand ‘gegen den wand’. un super film si chiar sper sa apuc sa scriu ceva mai mult despre el la un moment dat. povestea porneste de la conditia turcilor in Germania, si cu ocazia asta am inceput sa sap dupa mai multe informatii asupra temei- deocamdata prin lungi discutii cu prietenii mei nemti. sper ca in curand si ceva mai multe date verificate :d
de ce deci o populatia turca atat de numeroasa aici? dupa WWII, germanii isi pierdusera mare parte din populatia masculina. evident ca o tara atat de ravasita de raboi nu avea cum sa fie reconstruita de femei. prin urmare, importa la greu muncitori turci.
aici povestea devine interesanta. planul initial era ca in cativa ani turcii sa se intoarca la casele lor. eroare: turcii nu numai ca raman, dar isi aduc si familiile, devenind cea mai importanta minoritate din Germania zilelor noastre.
inutil de spus ca nu a existat niciun plan de integrare a acestor oameni, pentru ca nimeni nu se gandise ca vor si ramane.
in prezent, marile probleme sunt legate de turcii de a doua si a treia generatie, in continuare neintegrati si, multi dintre ei, nevorbitori de limba germana.
amanunt ce m-a frapat: in Berlin muncitorilor turci le-a fost alocat un anumit cartier, unde se presupunea ca ar fi trait, fara sa se raspandeasca in restul orasului. bineinteles, nu a fost vorba de constrangere in adevaratul sens al cuvantului, dar pe mine ma frapeaza similitudinile cu ghetourile care existasera inainte.
aceeasi problema legata de ‘noi’ si ‘ei’. aceeasi dorinta de a tine o populatia straina ( chiar una foarte utila) la distanta. probabil ca exact acelasi lucru s-ar fi intamplat si in alta tara, nu acuz in felul asta Germania. dar ca tema de gandire, mi se pare extraordinar. daca o tara care avea o foarte proaspata si tragica experienta a izolarii ‘celuilalt’ si care a muncit enorm sa-si rascumpere greselile trecutului si sa-si educe viitoarele generatii- daca intr-o astfel de tara exista bine merci genul asta de tendinta, where does the solution lie?!
germanii au acum o problema, o intreaga comunitate cu traditii diferite care vrea si nu vrea sa se integreze legii bock-wurstului. banuiesc ca problema e inexistenta unui plan de integrare de la bun inceput; acum se investesc bani muuulti de tot in politici de genul asta, insa cu rezultate mult mai greoaie.
dar imi vine sa repet: daca prin anii ‘50- ‘60 muncitorii turci erau invitati sa se aseze intr-un anumit cartier al Berlinului si nu in altele, cum sa crezi in solutii reale si in spargerea barierelor si preconceptiilor culturale?! problema exista pentru ca a fost de conceput existenta unor ‘oaspeti’, locuitori de mana a doua (?!), al caror destin pe teritoriul tarii era planificat si care (daca planul ar fi functionat) nu ar fi ajuns sa atinga vecinatatile orasului cu influente straine.
food for thought si similitudini cu situatia romanilor din Italia/ Spania si a romilor din Romania.
cu scuzele de rigoare, o sa raspund post-factum.
), dar se vedea ca totul mergea ca uns pe roate- nu imi imaginez ca ar fi fost probleme nici in cazul fericit in care romanii din Germania ar fi inundat cladirea…