jucarii

berlinul jucaus: cineva s-a gandit ca homo ludens ar trebui un loc in care sa se manifeste in voie; asa ca a construit o gradinita pentru adulti, absolut incantatoare- o cafenea plina pana la refuz de toate jocurile care au fost imaginate vreodata…

locul nu pare sa aiba ceva deosebit, e una din cafenelele de cartier, cu o firma aproape inobservabila, nu stiu daca as fi intrat fara sa fi stiut ca, ei, da, acolo se intampla ceva. si ce gasesc: camera de joaca a berlinului ( sau poate una din multe)- cateva masute, pereti acoperiti de rafturi cu jocuri ( orice, de la banalele carti sau monopoly la tot felul de joculete nemtesti de care nu am auzit), multa bere, multa lume (totally the hang out place, nu conteaza ca stii pe cineva cand intri, ‘everyone bonds instantly’ in jurul nu stiu carei versiuni de remy).

am jucat pana tarziu  ‘tari, orase’ (tomanap, mai stiti? - se pare ca e universal si putin mai greu de jucat intr-o limba straina, dar merge:)); si in plus, eu zic ca jucatorii de tomanap ar trebui sa ia aminte la valul progresului si sa updateze categoriile cu ‘dulciuri, injuraturi sau nume de strazi faimoase’.

in final am devenit chiar creativi, am lasat balta toate sutele de jocuri din jur si am trecut la guessing games, era sa ajungem la mafia si tot asa :)))

seara s-a terminat apoteotic cu un wafel genial, ingropat in dulceata de cirese si frisca, reteta casei.

ce sa mai zic. orasul asta scoate copilul din tine si cand vrei sa-l ascunzi. the perfect playing ground.