poppy season

ma uimeste cat de mult se invata din greseli, din situatiile astea pe care ai vrea sa le stergi cu buretele si sa te prefaci ca nu le-ai trait vreodata… in mod ciudat dupa fiecare moment in care ceva nu a mers bine parca devin mai atenta si mai concentrata, si, poate din cauza asta, mai puternica.

nu ca nu as vrea sa existe o modalitate sa pot face lucrurile perfect fara sa ma dau cu capul de pragul de sus… probabil ca ar fi mai putin sanatos si mai plictisitor…?

daca va mai amintiti povestea fetitei cazuta intr-un put acum cativa ani si a salvatoarei ei…un foarte misto comentariu si articolul initial .

stau si ma gandesc de ce pun oamenii nume proprii fenomenelor naturale. de ce uraganul isabel, o magaoaie albastra, cum vad in niste poze? sau, of course, el nino- and all that? asa, de imblanzire? de compensare? eu le-as pune numere, ca la puscariasi, ca or fi ele impunatoare si fascinante (si puscariasii sunt, uneori), dar zau daca nu sunt si evil….macar sa ne razbunam si noi…

mi-a placut intrebare Doinei cu ‘oare misoginismul bate rasismul?’ a propos de campania din State

De la Doina citire. Ma execut :DD

Orice, oricand e posibil, pana la urma. Exista politicieni suficient de inconstienti si ceva public suficient de ignorant incat sa produca/prinda la discursuri inflama(n)te.

Daaar, ma indoiesc ca in momentul asta la noi s-ar putea intampla ceva serios- mi se pare ca majoritatea gandeste suficient de matur relativ la problema asta si ca lucrurile sunt, totusi, sub control.

Nu cred ca independenta Kosovo o sa aiba vreo urmare directa asupra Romaniei si ar fi tare bine daca media ar lua-o mai usor cu declaratiile incendiare- pentru un pic de rating, mare galagie pe o problema pe care ar trebui sa o discutam ceva mai lucid.

Mai cred si ca in cateva saptamani subiectul va fi lasat in urma si ca Romania va accepta catinel, dar sigur independenta. Poate chiar inainte de alegeri- sau aici sunt chiar prea optimista si supraestimez viitoarea campanie electorala :d ?

(As fi vrut sincer sa fiu acasa, ca sa imi dau seama la cald ce impact a avut galagia asta asupra publicului.)

gegen den wand- sau de ce ne lovim mereu de un perete gros si gol. cnsas neconstitutional- articol in evz.

sa te plimbi intr-o noapte de iarna, pe o strada perfect necunoscuta si sa auzi dintr-o data vantul usor, undeva sus, printre clopoteii de la o fereastra.

azi am fost fericita.

o banala greva a bvg-ului (transporturi berlin) m-a facut sa ma indragostesc in sfarsit, si definitiv, de oras.

in primul rand am constatat cu surprindere ca mai pot sa merg- si pot chiar ore intregi, fara sa fie nevoie de ma urc in vreun metrou, tramvai sau autobuz. era o vreme cand faceam asta in fiecare zi…

mult mai important, am deschis ochii larg si am privit cred ca pentru prima oara atent cartierul meu. am luat-o la pas usor, cascand ochii la fiecare straduta si la fiecare colt obscur. am trecut prin fata magazinelor de maruntisuri pe care nu le observasem niciodata pana acum. am gasit un anticariat super cochet, foarte asemanator cu cele prin care ma plimbam in buc…(ba chiar mi se pare ca aduce putin cu un anticariat de pe mosilor, cu o feriga mare in vitrina ) primul lucru pe care mi-au cazut ochii a fost un dictionar roman-german. nu ca nu as mai avea vreo cateva acasa, dar asta era parca atat de mic, de stingher acolo. ma astepta sa il gasesc de prin 1980- in prima zi in care am invatat sa cutreier de-a binelea berlinul.

cred ca s-a intamplat la fel cu fiecare oras in care am locuit vreodata: am inceput sa il consider al meu in momentul in care mi-a venit cheful sa ma plimb cu orele pe strazi pe care nu le cunosteam. uite, in sfarsit a venit si randul lui.

norii au fost mai frumosi ca niciodata deasupra podului de la friedrichstrasse, a aparut chiar si un pic de soare pe cand ieseam dintr-o librarie plina ochi de carti de fotografie :D…si uite asa, bvg m-a facut azi cea mai fericita berlineza.