you gotta walk the walk

azi am fost fericita.

o banala greva a bvg-ului (transporturi berlin) m-a facut sa ma indragostesc in sfarsit, si definitiv, de oras.

in primul rand am constatat cu surprindere ca mai pot sa merg- si pot chiar ore intregi, fara sa fie nevoie de ma urc in vreun metrou, tramvai sau autobuz. era o vreme cand faceam asta in fiecare zi…

mult mai important, am deschis ochii larg si am privit cred ca pentru prima oara atent cartierul meu. am luat-o la pas usor, cascand ochii la fiecare straduta si la fiecare colt obscur. am trecut prin fata magazinelor de maruntisuri pe care nu le observasem niciodata pana acum. am gasit un anticariat super cochet, foarte asemanator cu cele prin care ma plimbam in buc…(ba chiar mi se pare ca aduce putin cu un anticariat de pe mosilor, cu o feriga mare in vitrina ) primul lucru pe care mi-au cazut ochii a fost un dictionar roman-german. nu ca nu as mai avea vreo cateva acasa, dar asta era parca atat de mic, de stingher acolo. ma astepta sa il gasesc de prin 1980- in prima zi in care am invatat sa cutreier de-a binelea berlinul.

cred ca s-a intamplat la fel cu fiecare oras in care am locuit vreodata: am inceput sa il consider al meu in momentul in care mi-a venit cheful sa ma plimb cu orele pe strazi pe care nu le cunosteam. uite, in sfarsit a venit si randul lui.

norii au fost mai frumosi ca niciodata deasupra podului de la friedrichstrasse, a aparut chiar si un pic de soare pe cand ieseam dintr-o librarie plina ochi de carti de fotografie :D…si uite asa, bvg m-a facut azi cea mai fericita berlineza.