Pana la urma, Pastile de anul acesta au fost…
alb-aurii, ca si turlele bisericii rusesti
calde, ca lumina lumanarilor pe care ne chinuiam sa le mai tinem aprinse la intoarcere, macar pana la statia de metrou
rosii, ca ouale vopsite cu foi de ceapa de Diana (la o luna de la Pastile catolice nu se mai gasea pe nicaieri vopsea de oua); asta a fost pentru mine cel mai frumos moment, nu ma asteptam sa am cu cine sa dau cioc la 12 noaptea :))))))
…si mai calde, ca oamenii cu care am fost la biserica, la un pahar foarte fain de vin dupa aceea (cu masura a fost, zau, fara abuzuri
) si a doua zi la un pranz minunat, cu ras spumos si friptura de miel, yeeeey
Nu ma asteptam, dar a fost chiar frumos.
0 responses so far ↓
There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.
Scrieti un comentariu