urbanistica

tot palavragind imi aduc aminte de o chestie foarte faina din berlin, de data asta.

desi e un oras mare, nu e un oras stresant. nu stiu cum reusesc, dar traficul nu e niciodata suparator. foarte rar cate un blocaj si atunci de cele mai multe ori la iesirea din oras, probabil la sfarsit de saptamana.

strazile spatioase, cladirile (cu exceptia notabila a potsdamer platz)- joase. senzatia ca trebuie doar sa respiri adanc, totul e liber si larg. se pare ca din secolele 18-19 a ramas regula ca strazile sa fie suficient de mari incat sa permita armatei prusace sa intre in cartierele naravase si sa poata inabusi orice fel de revolta. casele sunt majoritatea cu 3-4 etaje de pe vremea cand pompierii interveneau cel mai bine pana la inaltimea asta. motivatii foarte pragmatice pana la urma- dar orasul s-a rasfrant pe orizontala si a fost intr-un final ferit de aglomerare si agitatie.

plus verdele, copacii- incepand cu unter den linden si pana la cartierele mai amarate. senzatia ca berlinul e un mare parc urban. cu iepurasi si vulpi rasarind in plin centru, asa, pentru putina varietate in serile din fata primariei rosii.

berlinul e relaxat si comod.