azi mi-am adus aminte de ce voiam sa experimentez si un alt tip de invatamant decat cel romanesc.

pentru ca auzisem niste povesti despre standarde atinse de unii si voiam sa le testez gradul de abrambureala.

ei bine, nu, ma inselasem, exista universitati normale, poate nu perfecte, dar straduindu-se sa ajunga la un compromis cu realitatea si idealurile.

am fost la prima intalnire a studentilor cu senatul facultatii. a fost superb. profesori care ascultau studenti. studenti care interveneau lejer si politicos. s-a ajuns la concluzia ca avem nevoie de o politica de environment si ca ar fi misto sa reciclam hartia din facultate. cateva propuneri de optionale vor fi luate in considerare pentru semestrul viitor. studentii sunt ingrijorati de echilibrul de gen din facultate si au primit asigurari ca exista o politica foarte clara in acest sens.

in fine, chestii tehnice, una, alta.

poate avantajul de a fi intr-o facultate mica, dar zau daca nu m-am simtit bine in mediul asta. asa da dialog profesor- student. respect reciproc. fata in fata, cot la cot. scopul final: benele comun, ca sa zic asa.

eu chiar credeam ca sunt povesti.

repet, nu perfect, asta ar fi prea mult spus. dar…normal. si asta ajunge.

blegeala. ploaie. joi.

urmeaza o saptamana intreaga cu o singura zi lucratoare. weekend+ germania isi serbeaza ziua unificarii in curand. bonus- libertate pentru elevi, studenti, populatie lucratoare :D. in realitate avem teme duble pentru ziua aia in care nu mergem la scoala.

sunt de aproape o luna in ge. flo tocmai a plecat si probabil a ajuns in franta.

o astept pe Ele sa vina de la serviciu, sa apucam si noi sa vorbim omeneste….

si mai trebuie sa spun ca azi m-am evervat pentru un articol de pe hotnews din care ar rezulta ca sibiul e un oras cam blegut, care nu si-a atins scopurile de mare capitala. si iar ma trezesc aparandu-l, cu toate ca nu merita intotdeauna. articolul in cauza era insa nederept si nu inteleg de ce nu pot citi odata ceva echilibrat despre sibiul capitala culturala. ba articole super laudative ( astea imi merg oricum mai usor la inima :D), ba super pesimiste, cu usor iz de invidie. un fel de nah, vedeti, nu a iesit perfect, tic!

si eu chiar cred ca lucrurile au iesit surprinzator de bine. sibiul nu avea cum sa se transforme dintr-o data intr-un fel de viena, dar experimentul in sine a fost unic si cat de poate de binevenit pentru locuitori. nu am mai vazut demult- de fapt…niciodata-atata pofta de plimbare si dor de eveniment ca in anul asta. cred ca prima oara in multa vreme nu m-am plictisit deloc, deloc in vacanta de vara. orasul a renascut, sibienii sunt mai porniti pe fapte, mai increzatori, mai mandri. si totul s-a intamplat in mai putin de un an.

as vrea sa vad asta in vreun alt oras…si o zic pe bune, chiar as vrea. cred ca romania ar deveni de nerecunoscut pana sa ma intorc acasa…only if…

dialoguri post-com

mai, voi stiati ca sclava isaura e un reper universal? vorbeam cu lume de prin diverse tari post-com si toti, dar toti o cunosc, o regreta, o amintesc cu piosenie.

cred ca mai mult decat traditia, istoria recenta, cultura etc etc avem in comun telenovelele de dupa ‘90, filmele indiene, dallas-ul din cam aceeasi perioada ( v-am zis ca a venit J.R Ewing cand a avut generatia mea de liceu balul bobocilor? :D. serios.)

asta chiar a fost buna, n-as fi crezut ca din filipine pana la fosta urss, romanica si tari mai vestice, toti, dar toti, sunt la curent cu telenovelele astea.

cateva subiecte specifice doar oamenilor post-com: desenele animate rusesti, guma de mestecat imposibil de mestecat si inca vreo cateva.

arpegii

se pare ca m-am nimerit intr-un cartier muzical.

in fiecare seara, aprope la ora fixa, un domn, anonim, incepe programul. solfegii, arii, un sir intreg. voce puternica, larga: il aud destul de clar prin fereastra deschisa, desi sunt sigura ca e dincolo de parc, la metri buni departare. mi se pare haios, ma intreb cum se intelege cu vecinii.

se exerseaza si altfel de corzi pe aici, cineva in camin are un violoncel. se aude de la un etaj de mai sus, repeta, repeta sarguincios.

la fel, intr-una din casele pe langa care trec in fiecare zi, altcineva are obiceiul sa cante la o vioara, cu fereastra larg deschisa, bucata se aude lamurit, gresurile la fel, hotararea razbate pana jos, pe trotuar :).

ma gandesc cum cartierul meu nu poate fi decat o orchestra care repeta in locuri separate

semne bune anul are

cateva lucruri care sunt si bune si de mirare.

daca devii rezident al unui oras german, primesti bani!! e o inteaga competitie intre landuri si orase, astfel ca toti sa straduiesc sa aiba cat mai multi locuitori. in cazul meu, hurrrrraaaay!! I love berlin already.

cei de la scoala sunt geniali. au avut o grija sfanta de noi. de la petrecere de bun venit si rezolvat toate nebuniile administrative in locul nostru pana la…un moment f haios azi. ca sa nu mai existe probleme de pronuntie si pentru ca toata lumea sa se simta respectata…ne-au inregistrat pe un reportofon spunandu-ne numele. ca sa stea in birou, sa repete si data viitoare sa le iese perfect! asa mai zic si eu…I love my school already.

pana aici, toate bune.