church jazz

when ave maria meets the saxophone…sau ce lucru frumos se intampla cand jan garbarek isi aduce saxofonul intr-o biserica. mi-a placut, dragut.

nu va dau link, e primul lucru pe care il gasiti cand cautati jan garbarek pe youtube.

ce mi-a atras mie atentia. percutionista- pentru ca e o tipa, la tobe. nu v-am zis ca intr-o alta viata as vrea rau, dar rau, sa fiu percutionista, nu? :d al doilea lucru: clopoteii; tipa asta avea cateva randuri de clopotei deasupra acelor tobe. rezultatul suna bine si se vede bine, parca tot cadrul e plin de sus pana jos de variate forme de alama (sau ceva asemanator), unele mai mici, altele mai mari, fiecare reactionand sonor cat se poate de diferit in momentul in care sunt atinse.

si mai e ceva legat de videoclipul asta. mi-a adus aminte de ‘the sax’, unul din barurile mele preferate din lj, desi am fost acolo numai de vreo doua ori. atmosfera superba, muzica geniala; camerele decorate ciudat, dar placut, intr-un stil, sa-i zicem, yugoslavian rock- plin de placute cu nume de formatii si nush ce indemnuri in slovena; poze vechi de tot cu diversi solisti care au trecut pragul localului; mobila de lemn si tot felul de instrumente muzicale agatate peste tot, pe deasupra capetelor tuturor. un fel de irish pub, cu iz de venerare religioasa a jazz-ului si oaspeti pitoresti cu plete si gegi de piele?! :DDD

inspiratie, revelatie

m-am prins ca m-am facut bloggggaritza-gargaritza pentru ca prea imi place sa citesc bloguri, asa cum la 12 ani eram scriitoare pentru ca prea imi placea sa citesc si sa visez cai verzi.

nush daca nu era mai bine sa raman cu cititul si intr-un caz si in celalalt, but now it’s too late anyway.

ce am mai invatat azi, copii? :D

cateva lucruri importante pe care le-am invatat de la cativa oameni importanti din viata mea:

ca oamenii sufera si e bine uneori sa nu invinuiesti si sa nu hahaiesti fara sa intelegi.

ca fiecare mai merita o sansa, pentru ca oamenii nu sunt de felul lor prea perfecti si zau daca ‘o data’ poate fi reprezentativ, oricat de revelator ar parea.

oamenii se schimba, chiar se pot schimba, si uneori pentru ca isi doresc asta foarte tare.

si, sa nu uit:

‘iubeste si iarta’…..

in fine, poate din cauza ca m-am apucat sa ma plimb pe site-uri de psihoterapie, unele de altfel chiar interesante. dar uite, eu zic ca e bine sa retinem uneori ce ne invata unii mai destepti ca noi, ca poate au ei ceva dreptate :D. ajuta asa mult sa te poti privi in oglinda, in ce fac si zic si simt altii:D

impresie

curat. impresia de efort apreciat si facut cu un scop. de merit. de corectitudine. de respect. placerea redescoperita de a munci. sentimentul de a fi integrat intr-o comunitate- pentru ca celorlalti le pasa, te vor, te sprijina, esti o veriga din lant. exista un punct clar spre care se indreapta eforturile astea individuale.

calm. exista solutii. exista variante. creativitate- poti chiar tu sa trasezi noi directii. lumea e larga, poate fi dificil, dar calea e deschisa, se lasa descoperita daca iti acorzi rabdarea sa explorezi.

curaj. are sens sa te zbati. cineva o sa vada pana la urma, nu o sa te invarti in cercuri, nu o sa iti dai seama ca totul a fost inutil si ca esti ingropat in indiferenta.

deci calm si curat. chiar si curaj. cam asta ar fi o descriere pe scurt a ceea ce am senzatia ca mi se intampla. wow. ma intreb cat o sa dureze si daca nu cumva e doar rezultatul intalnirii cu un stil diferit. urmeaza si partea urata? pe cand?

dar cred ca as fi nedreapta. ceva din toate astea chiar e autentic. foarte calm si foarte curat.