poppy season

tot citesc ce scrie R., cum a plecat ea singura de acasa in alta tara si ca e bine si nu e bine si asa mi-ar veni sa o pup pe amandoi obrajii daca ar fi aici. ca scrie vesel si deprimant si plin si nu ii e frica de toate chestiile pe care eu nu stiu daca o sa am vreodata chef sa le pun aici. citesc si parca imi las pe blogul ei toate gandurile rele, lepadate ca o piele uscata de sarpe mic si trist. poate ca mi se pare ca daca mai e cineva pe pamant care se simte asa, nu e totul pierdut, suntem un neam, suntem mai multi asa. ca si cand as merge la spovedanie si mi-ar spune ea cuvintele in locul meu. long live R. pe care nu am mai apucat sa o cunosc in Bucuresti si pe care o cunosc acum……

stau pe o canapea rosie, un pic cam roasa. afara cineva taie iarba cu o masina bazaitoare. beau un pahar cu lapte, ascult pearl jam, ma gandesc ca anglia e o tara buna sa stai departe de fumat si pachetul meu naravas de tigari a ramas oricum uitat in camera din berlin. langa fereastra e o masuta cu o tabla de sah- piesele sunt jumata transparente, jumatate alburii-opace.

ma gandesc ca a fost o idee buna pana la urma. si masterul asta si ‘meseria’ asta si venitul in anglia. piticii mici si rai imi dau pace azi si ma bucur de norii de afara fara prea multe indoieli.

o sa ma tina fix pana maine

imi vine un chef sa vopsesc tot in culori nebune. in momentul asta as vrea sa fiu muta si surda si sa nu pot sa fac altceva decat sa arunc cu vopsele in toti oamenii si toate cladirile. as spoi muzeele de peste drum de scoala in mov si rosu

si as vrea sa mai am aici cartea aia pe care o vazusem in Japonia, in care erau toate culorile care le trecusera lor prin cap, cateva mii, fiecare cu un model, reprodus, cam aproximativ, pe hartie si langa fiecare model numele si istoria lui in litere desenate in japoneza.

si ar fi delicios sa fie toti peretii astia cuminti, si toate incaperile modern-istorice din jur bittersweet orange si moss rose si gray si grey si amber white si american beauty (!) si american green si crash si crag si liltin green si melilot si zinnia gold si zuni brown si portuguese red si portable red si flame si daca nu ma credeti toata culorile astea exista si le putei gasi daca le cautati bine si le puteti da voi nume mai frumoase….

si aaaaaaaaaa chiar trebuie sa apuc sa dorm

daca va intrebati cumva de ce ar fi bine sa faceti un master… e, uite asa, ca sa plecati in state

“In US terms alone, a candidate with a Masters degree earns around $10,000 per year more than a person with a bachelors qualification. Such a difference is further compounded over the course of a lifetime, with the potential to secure steeper pay increases and other financial rewards similarly emphasised so that at the point of retirement, a Masters graduate will have earned $400,000 more than a bachelors graduate and a staggering $1.5 million over a person with only a high school leaving qualification.”

mai multe aici

sunt statistici din astea la noi? ar fi interesant de stiut cati… dolari poti face in plus cu un master, lol

Ring any bells? :D 

‘ To be sure, reports of how hundreds of passers-by show complete indiference to someon lying sick on the sidewalk are nthing new. I have noticed an increase in rage and hostility people exhibit toward those around them and the absence of a basic willingness to help each other.

Moreover, society as a whole seems to have become totally apathetic to politics and the condition of the country. It is indeed a rare occasion when an event stirs people into taking some kind of stance or action.

Society is lacking a basic moral foundation- an understanding of what is good and bad.’

 As fi putut baga mana in foc ca e Bucurestiul- poate sunt prea pesimista ?

Citatul e luat dintr-un articol de Georgy Bovt, publicat in Moscow Times. Pentru ca da, despre Moscova e vorba.  

Comunismul,  tranzitia-  au reusit in final sa atinga idealul nivelarii claselor- o nivelare morala, fara granita. Oamei inraiti, suspiciosi, cu reguli anapoda si care si-au predat destinul altora, prinsi intr-un dezgust obosit de tot ce e politic/a.

Poate ca la Bucuresti lucrurile sunt diferite, poate ca nu e chiar asa dramatic. As vrea sa cred. Dar nu pot sa nu observ ca aceeasi apatie politica despre care se vorbeste in articol, indiferenta fata de oameni si dorinta de a razbi cu pretul fericirii celorlalti- sunt prezente cu varf si indesat.

Si ca sa inchei in aceeasi nota pesimista, in ajun de ‘alegeri’ in Rusia, un alt citat, to Moscow Times, editia din 14 Feb (sau cum se vede Valentine’s day din perspectiva ruseasca :D)

‘There is no new Cold War (…). But there is a cold peace.”

Martin Wolf, Financial Times:  :d

o afectiune rara numita ‘venous hum’- sau cum ar fi sa iti auzi de fiecare data, cu fiecare noua bataie, inima? sa iti galgaie asa in auz, zi-noapte si sa simti cum iti umbla sangele prin tot corpul? e, se pare ca asa ceva exista.

o are unul din membrii formatiei ‘venus hum’. si pentru ca am fost atat de socata sa aflu ca cineva pe pamantul asta traieste in acest fel ( ca intr-o nuvela a la Poe) am ascultat tot ce am gasit de ei pe youtube, incercand sa imi dau seama daca ceva din muzica lor reflecta minunatia asta de afectiune/ boala/ conditie/ binecuvantare/ blestem?!.

e un lucru bun sau un lucru rau ca un om sau mai multi pe pamant isi aud inima la fiecare bataie. e frumos sau nu e frumos? se simt bine? se simt diferiti?

una e sa fii orb si sa nu vezi. alta e sa nu poti umbla si alte nenorociri. ceva din ceea ce te conecteaza cu lumea lipseste.

dar omul asta? mi se pare ca are mai degraba ceva in plus. adica, in fiecare secunda isi aduce aminte ca trebuie sa faca ceva, sa mearga inainte, sa paseasca spre urmatoarea bataie. nu pot sa imi imaginez senzatia asta decat prin comparatie cu starea de aproape somn, cand esti intors spre tine insuti, inchis spre sunetele din afara si incepi sa iti simti pulsul, caldura corpului in timp de adormi de-a binelea. sau, ca sa insist- trebuie sa fie ca amintirea unei stari pre-natale, cand erai in comuniune suprema cu tot ce esti tu fizic, cu pulsul mamei tale si tot asa….

sau, poate ma hazardez. poate ca omul e infuriat la culme de zgomotul pe care il aude permanent pe fundal :d.

aveti mai jos o mostra din muzica venus hum. si zau daca nu ar trebui cineva sa scrie o chestie, o literatura intraga, o nuvela, un roman, o lume, ceva, despre subiect. wow.

nu vreau sa dorm pentru ca mi-e frica de senzatia pe care o sa o am maine cand o sa ma trezsec si nu vreau sa mai stau treaza pentru ca oricum nu mai rezolv nimic. o mica deznadejde la colt.

cateva lucruri importante pe care le-am invatat de la cativa oameni importanti din viata mea:

ca oamenii sufera si e bine uneori sa nu invinuiesti si sa nu hahaiesti fara sa intelegi.

ca fiecare mai merita o sansa, pentru ca oamenii nu sunt de felul lor prea perfecti si zau daca ‘o data’ poate fi reprezentativ, oricat de revelator ar parea.

oamenii se schimba, chiar se pot schimba, si uneori pentru ca isi doresc asta foarte tare.

si, sa nu uit:

‘iubeste si iarta’…..

in fine, poate din cauza ca m-am apucat sa ma plimb pe site-uri de psihoterapie, unele de altfel chiar interesante. dar uite, eu zic ca e bine sa retinem uneori ce ne invata unii mai destepti ca noi, ca poate au ei ceva dreptate :D. ajuta asa mult sa te poti privi in oglinda, in ce fac si zic si simt altii

‘Nu am nimic cu poetii. Am o problema cu poetul din mine pe care am decis sa-l ucid in urma cu 15 ani.’

Mi-a placut insemnarea. More at http://www.evz.ro/isaila/

ce valoare au lucrurile pe care le pierdem? momentele care trec pe langa noi, oamenii carora nu am indraznit sa le vorbim, micul zambet pe care l-am evitat din rusine, cartile pe care nu le-am mai terminat, locurile in care voiam sa intram de atatea ori, fiecare amanare, toate regretele…

ma gandesc ca toate astea trebuie sa aiba o valoare a lor, fie ea si negativa. sa se consemneze undeva, sa insemne, sa se adune, sa compuna un fir al unei viete inversate, alb pe negru. fragmentele taiate care ar fi alcatuit cealalta viata a noastra, la care am renuntat, pe care nu am putut-o trai.

 pentru ca nu putem trai totul dintr-o data, dintr-o rasuflare? sau?

in fine, asa cum se vede, azi sunt putin suparata.