azi pe la 4 dupa amiaza ma intrebam daca am visat sau ziua asta chiar a fost asa cum am inregistrat-o eu in memorie 
greva generala a transporturilor. need I say?- again!!. au mai facut si acum vreo 2 saptamani.
m-am trezit prea tarziu sa mai ajung la timp la scoala. oricum trebuia sa o iau pe nu stiu ce ruta ocolitoare, pe unde mai circula totusi mijloace de transport.
ajunsa la peron, anunt: trenul va intarzia (inca) 10 minute…ajunsa in tren, anunt: nu putem porni inca, va solicitam intelegerea. am mai asteptam, bineinteles. toate vagoanele de s-bahn pline ochi, cum nu le-am vazut niciodata de cand sunt aici.
schimb s-bahn-ul, din nou, probleme la plecare, usile nu se inchid. populatia berlinului de nord scurgandu-se cam nerabdatoare spre friedrichstrasse si toata in acelasi tren! o tanti conductor striga disperata in boxele de pe peron: zuruck bleiben, bitte!! si apoi striga din nou, si din nou. degeaba. dupa ceva vreme a dat atacul final, aproape ragusita; nush daca a ramas cineva pe afara, dar trenul a plecat, in sfarsit!
de altfel, toata aventura imi aduce o usoara nostalgie, nu m-am mai urcat demult intr-un 79 super plin, intr-o luni, cu ninsoare…
si da, ca sa fie sentimentul de bucuresti perfect: chiar a nins!! zgribulitii din s-bahn erau toti albi de fulgi si se topeau in inghesuiala din tren…that’s another first: prima oara cand vad un viscol in berlin.
la jumatate de ora dupa ce am ajuns la scoala, au disparut absolut toti norii, cerul s-a luminat, soare galbui, primavara in toata regula. am stat la un ceai in curtea universitatii….
sunt babele in zilele astea, nu? trebuie sa existe totusi o explicatie 
